ODISEEA ROMANILOR SUPT BASE CARMACIU' - pamflet (continuare 2)

Pana si bataia golaneasca ar fi suportat-o mai bine, dar o asemenea “subtilitate”, o asa zisa “cheie de ocnas”, desprinsa parca din Les Misérables de Victor Hugo, il surprinse total, si-l puse pe ganduri, venindu-i in minte, fara voia lui (normal!), cuvintele "rau cu rau, dar... daca te obisnuiesti, e bine si-mpuscat..." si aidoma gainii din poveste, micutul prim-ajutator, facu o analiza succinta: "daca fug is las, daca stau is prost, mai bine ma-mpiedic..." si asa facu, isi dadu singur cu stangu-n dreptu' si plonja intr-un stil atat de convingator incat l-ar fi invidiat si fostul capitan al nationalei, daca l-ar fi vazut. Il Presidente, care-i cunostea trucurile din alte ocazii, ii spuse: "aloo..., lasa prosteala ca aici nu esti la emisiunea lu' Gheorghe, aduna-te de pe jos si treci sub sezut, unde ti-i locul, ca-ncep sa-mi tremure genunchii si am de dus caruta asta (tara) spre culmi de civilizatie si progres, treci, nu astepta sa-ti repet(!)". Atata umilinta nu mai indurase micul caprar din generala cand, in fata intregii clase, profu' de fizica, dupa ce-l pupa parinteste pe frunte ii zise: "eh, acum du-te-acasa la tac'tu si zi-i ca te-am sarutat in bas(!)". Noroc ca Dumnezeu i-a lasat si lui, la fel ca oricarui muritor, uitarea, asa ca trecu peste toate astea si cu miere-n glas i se adresa carmaciului: "sefu, nu stiu ce s-a-nteles, ca am vocea-n schimbare, da' eu am zis ca sa iei alaturi de tine, pe capra si fapturile apropiate de inima talica, ca am sale confortabile si spinarea vanjoasa, ca, vorba aia, nu degeaba merg la sala si trag de fiare...". "Auzi mah...", ii replica carmaciu', "ia..., privirea-n pamant si vezi-ti de-ale tale, ca daca-ti vreau parerea, ti-o cer eu si mai lasa si sala, ca apoi vei vrea sa dai proba de poligon, dar acolo nu intri decat c-o tinta lipita de fund, clar(?); eeh, ti-ai cam luat-o-n cap, bag eu de seama, fii atent sa n-o-ncurci(!) si apropo', vezi mai fa rost de ceva parale pentru Nuti, ca panglici am vazut ca-ti place sa tai, hai ca tu esti baiat dastept, chiar daca-ti mai dai in petic din cand in cand". I se umplura ochii de lacrimi micutului prim, de atata recunostinta pentru milostivul carmaci, care nu doar ca nu-l arunca in groapa plina cu fiarele opozitiei si ale institutiilor abilitate, dar ii lasa, in continuare, inalta slujba de prim-ajutator, pe care o facea, atat de bine, in patru labe, astfel, in mod paradoxal, micutul ramase sprijin fund’amental al celui mai mare om de stat, din stat. Trecand peste episod, ca peste un vis urat, micul “patrician” autohton isi concentra atentia pe finalul de discurs al carmaciului si nu reusea sa-si imagineze de unde sa mai scoata malai pentru bugetul supleantei de mana dreapta a iluminatului calauzitor, asa ca se gandi ca cea mai probabila sursa ar putea fi “economia subterana”, dar ce-ar mai putea valorifica din aceasta(?): huila si lignitul is munca multa bani putini, petrolu-i la Petrom, gazu-i pe la alde EON, ministri-s pe la Seychelles, Tenerife, St Barts, banii lor prin Elvetia; dar totusi ar mai fi ceva, isi aminti niste vorbe pe care le-ngana bunicu-sau la coasa, “…Muntii nostri aur poarta,/Noi cersim….”. “Nu te-ai gandit bine”, auzi o voce tunatoare venita parca din subconstient, sau mai bine zis din inconstient, “tot la prostii iti sta gandul, nu te mai linistesti…”! “Cine-i, cine-mi vorbeste asa, de sus(?)”, intreaba prim-ajutoru’, “cin-te crezi, poate nu stii cu cine ai de-a face…”. “Hai nu ma-nebuni, mi se mai spune si ZEUS”, ii tuna in creieri vocea, “auzi, tu nu cumva tragi pe nas(?), te-ai scrantit de-a binelea(?)”. Ridica, timid, privirea si exclama: “sefu’, dumneavoastra erati(?), da’ ce voce de bariton aveti(!), ati fost la meci, unde-ati ragusit asa?” Era carmaciu’ asezat pe micul caprar si flatulase, probabil, in timp ce se rastea la el, de aici si efectul de tunet, spunandu-i in continuare: “asa cum ti-am zis, lasa subteranele si iesi la lumina zilei si nu mai gandi(?) cu voce tare, ca te-aude toata lumea(!)”. “Sefu’, da’ si restul de economie subterana, stii ca tot mancam castane pe la televiziuni si…”. “Bah, ciocu’ mic, ce ti-am zis eu(?), nu-ntelegi(?), tot ce-i subteran e-al statului, iar statul suntem noi; in Constitutie nu specifica natura resurselor, daca-s subterane, alea sunt, din contrabanda, evaziune, munca la negru, nu conteaza, ale noastre-s toate; pai tu crezi ca  degeaba le-am zis economie subterana(?), ooh, mureati de foame fara mine, asta sa n-o uitati niciodata”. Micul prim ramase masca si-si spuse-n gand, fara voce tare, de data asta: “oaah, baai ce minte are fraaate, e tare piratu’, eu cu debitul meu verbal, nici 2% din ce zic, nu gandesc, iar el nu zice nici 1,5%, din ceea ce gandeste(!)”. Dar pana la urma, stia pana si el ca nu conteaza cat gandesti si cat vorbesti, sau cat de-nalt ti-e tocul, ci conteaza ceea ce faci, cat faci si cati faci, asa ca se gandi el ca bine-ar fi sa-i faca pe toti si majora TVA-ul cu 5%, ceea ce-l nemultumi iarasi pe carmaci, care-i spuse exasperat de noua lui boacana: "pai bine mah Milica mai, tu dupa ce ca ai capu' mic, mai ai si creierul lejer, tu n-ai auzit de vorba ...dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine..., te-ai apucat sa maresti tvau' ca sa distrugi exporturile de banane, kiwi, mango si alte produse agricole traditionale, sa lichidezi plimbarea lovelelor in tranzactiile alea intragrup, din care ne-nfruptam si noi, si cate altele, nu puteai sa le iei din bani pensionarilor, sa-i bagi in holde, cat o sa-i mai ducem in carca(?), da' ma rog, nu te duce mintea, ca altfel nu te puneam supt sezut, asta-i clar; bine, vedem noi cum vom scoate-o la capat(!)". Nu-i venea sa creada ca iar a gandit gresit, dar simtea ca e ceva-n legatura cu ce-i spusese odata o colega de scoala, pe care-o invitase la o prajitura: "decat cu un prost la castig, mai bine cu un destept la pierdere" si care s-a dus cu altul, platind ea prajiturile. Asa ca-i fu clar micului prim-ajutor ca cel mai bine e-n slujba carmaciului, fiind singurul care a stiut sa-i puna in valoare principala lui (non)calitate, prostia, dar stai, ca nu-i bine, dandu-si seama de acest fapt, deja este dovada clara a unui inceput de inteligenta, ceea ce-l impacienta tare pe micutul prim, la gandul ca e pe cale sa devina prea destept pentru functia pe care o ocupa. Trebuie sa faca ceva sa contracareze fenomenul nociv care incepuse sa se manifeste, dar pana va gasi solutia, s-a decis ca va trebui s-o faca pe prostu', ceea ce, in mod sigur, nu-i va fi prea greu. Mai mult ca sigur ca va fi foarte interesant sa vedem cum va arata un prost care-o va face pe prostul, asa ca...! (va urma...)